Un contor de persoane răspunde la o singură întrebare: câți oameni au trecut printr-o ușă. Se poate face cu o barieră infraroșie, cu un senzor 3D montat deasupra intrării, prin semnalul telefoanelor, cu omul și clickerul, sau cu un program care citește camerele de supraveghere pe care le aveți deja. Mai jos: ce măsoară fiecare, ce nu poate, cât costă de fapt — și, cinstit, unde senzorul de tavan e mai bun decât noi.
Pagina compară tipuri de aparate, nu mărci. Fiecare tip are producători buni și producători slabi; ce scrie mai jos ține de principiul de măsurare, nu de firmă.
Toate dau o cifră. Nu toate dau aceeași cifră, și niciunul nu dă cifra pe care o credeți că o dă, până nu știți cum o obține.
Aceluiași aparat i se mai spune contor de vizitatori, contor de trafic persoane, contor de flux de vizitatori, numărător de persoane, senzor de numărare persoane, cameră de numărare persoane, sistem de numărare persoane sau sistem de numărare a clienților; cel care deosebește intrările de ieșiri e vândut ca „bidirecțional”. În rusă: счетчик посетителей, счётчик проходимости, датчик подсчета людей, система подсчета посетителей. Sunt aceleași cinci principii de mai jos, sub alte nume comerciale.
Un fascicul traversează ușa; fiecare întrerupere înseamnă o trecere. Doi oameni care intră umăr la umăr sunt o singură trecere. Un singur fascicul nu știe direcția, două fascicule o deduc din ordinea întreruperilor. Numără treceri, nu oameni: curierul, angajatul care iese la telefon și clientul care se întoarce după portofel sunt patru cifre.
Montat exact deasupra intrării, măsoară distanța până la creștet și separă oamenii care trec împreună. Știe direcția, deci și ieșirile. Pentru numărat o ușă, este cel mai bun lucru care există — e făcut pentru o singură treabă și o face bine. Costă per ușă, cere cablu și alimentare, și vede exact atât: ușa.
Ascultă semnalele pe care le emit telefoanele care caută rețele. De când telefoanele își schimbă singure adresa la fiecare căutare — iar iPhone și Android o fac din fabrică — același telefon apare ca zeci de aparate diferite. Omul cu Wi‑Fi oprit nu există, iar mașina oprită la semafor în fața vitrinei se numără. Bună pentru tendințe mari, nesigură pentru cifra zilei.
Așa se fac și azi studiile de trafic, și pe bună dreptate: e cel mai exact lucru pe care îl aveți la îndemână pentru o oră. Problema nu e precizia, e acoperirea. Nimeni nu ține un om cu clicker douăsprezece ore pe zi, șapte zile pe săptămână, în patru locații. Noi îl folosim ca etalon: numărăm de mână câteva ore și verificăm sistemul pe ele.
Citește imaginea de la camerele pe care le aveți deja. Nu se uită doar la ușă: aceeași imagine arată coada de la casă, culoarul, raftul și angajatul. Nu se montează nimic, dacă o cameră vede intrarea. Limita lui e cinstită: depinde de ce vede camera. Unde acoperirea nu ajunge, completăm cu una‑două camere obișnuite.
În coloana din mijloc, orice contor de trecere — indiferent de tip și de marcă, fiindcă toate stau la ușă și văd o singură linie. În dreapta, ce răspunde un program care citește camerele din toată sala.
Dacă ne credeți pe cuvânt că suntem mai buni la toate, o să fiți dezamăgit la prima verificare. Așa că spunem de la început unde nu suntem.
La numărat o singură ușă, un senzor 3D montat corect deasupra intrării e mai precis decât orice program care citește o cameră pusă acolo pentru altceva, la alt unghi și la altă înălțime. Dacă aveți o locație, o intrare, și tot ce vă lipsește este numărul de vizitatori, senzorul e răspunsul corect și vi-l spunem noi.
Conversia față de bonuri, coada de la casă, zonele moarte din sală, orele în care pierdeți oameni, angajații scoși din cifră, și toate locațiile măsurate la fel, într-un singur panou. Pe acestea un contor de trecere nu le poate da, oricât de precis ar fi la ușă — nu fiindcă e slab, ci fiindcă se uită în altă parte.
Nu punem prețuri de listă, fiindcă nu vindem pachete standard. Dar structura costului se poate spune cinstit, fără cifre, și e bine s-o știți înainte să cereți oferte.
Aparat, cablu, alimentare, manoperă. Dacă aveți trei intrări, sunt trei aparate. Dacă aveți zece magazine cu două intrări fiecare, sunt douăzeci. Se adaugă programul care adună cifrele, dacă vreți să le vedeți pe toate la un loc. La orice reamenajare, montajul se reface.
Camerele sunt deja acolo și deja plătite. Unde acoperirea nu ajunge, se completează cu una‑două camere obișnuite. Nu se sapă perete, nu se trage cablu la fiecare ușă, iar o reamenajare costă câteva minute de configurare, nu o intervenție.
Vizor este analiză video pentru locațiile cu clienți: magazine, farmacii, benzinării, showroomuri, depozite. Rulează pe camerele de supraveghere existente și trimite mai departe cifre, nu imagini.
Numărare clienți pe camera care vede intrarea, cu ora și direcția. Aceeași metodă în toate locațiile, deci cifrele se pot compara între ele.
Se compară cu bonurile de la casă, oră de oră. De aici iese conversia reală și numărul celor care au plecat fără bon.
Coada la casă sau la ghișeu: câți stăteau și cât. Ora la care se deschide casa următoare nu mai e o impresie.
Hartă de căldură pe planul sălii și atenția pe zone, ca să vedeți dacă promoția a fost văzută sau doar așezată.
Conversia pe ore, zonele ocolite și coada la casă, în fiecare magazin din rețea.
Citiți →Ce măsoară analiza video, pe ce camere merge, cât costă și cât de exactă este.
Citiți →Cameră nouă cu AI sau AI pe camerele existente: ce face fiecare și când merită.
Citiți →Cum se calculează, ce capcane are numitorul și de ce se citește pe ore, nu pe lună.
Citiți →Depinde de tip. Bariera infraroșie numără întreruperile unui fascicul întins peste ușă. Senzorul 3D montat pe tavan măsoară distanța până la creștetul oamenilor și îi separă chiar dacă trec împreună. Numărarea prin Wi‑Fi ascultă semnalele telefoanelor. Analiza video citește imaginea camerei și urmărește oamenii în cadru. Toate dau la final aceeași formă de cifră — câte treceri printr-o linie — dar se deosebesc prin ce pot distinge: direcția, grupurile, angajații, copiii în cărucior.
Cinci, în practică: bariera infraroșie cu unul sau două fascicule, senzorul stereo 3D de tavan, numărarea prin semnalul telefoanelor (Wi‑Fi sau Bluetooth), numărarea manuală cu clicker, și analiza video pe camerele de supraveghere existente. Primele două se montează la ușă și văd numai ușa. Ultima vede tot ce vede camera: intrarea, coada, culoarul, raftul.
Unul care numără separat intrările și ieșirile, nu doar trecerile. Bariera infraroșie are nevoie pentru asta de două fascicule și deduce direcția din ordinea în care sunt întrerupte; senzorul 3D de tavan și analiza video văd direcția direct. Diferența contează când vreți să știți câți oameni sunt înăuntru într-un moment anume — pentru capacitatea sălii sau pentru câte case deschideți —, fiindcă asta se obține scăzând ieșirile din intrări. Pentru conversie ajung intrările.
Bariera infraroșie se prinde de tocul ușii, la înălțimea pieptului: emițătorul pe o parte, reflectorul sau receptorul pe cealaltă. Senzorul 3D se montează pe tavan, exact deasupra intrării, la înălțimea cerută de producător, cu cablu și alimentare. La intrările late sau duble se pun mai multe aparate. La analiza video nu se montează nimic, dacă o cameră existentă vede intrarea; altfel se adaugă o cameră obișnuită deasupra ușii.
Un contor de trecere se plătește o dată, per ușă, plus montaj: aparat, cablu, alimentare, manoperă. Trei intrări înseamnă trei aparate, iar la fiecare reamenajare montajul se reface. Analiza video pe camerele existente se plătește pe locație, lunar, și de obicei fără hardware, fiindcă folosește camerele deja instalate. Noi nu vindem pachete standard: ne uităm întâi la o locație, scriem ce se poate măsura acolo, apoi facem oferta.
Pentru un om care intră singur, da. Pentru doi oameni care intră umăr la umăr, nu: fasciculul se întrerupe o dată, deci se numără o persoană. Un singur fascicul nu știe nici direcția — intrarea și ieșirea arată la fel. Cu două fascicule direcția se deduce din ordinea întreruperilor. E cea mai ieftină soluție și cea mai sensibilă la aglomerație, adică se înșală exact în orele care vă interesează cel mai mult.
Un aparat cu două obiective, montat exact deasupra intrării, care calculează din diferența dintre cele două imagini distanța până la fiecare punct. Vede oamenii de sus ca niște movile și îi separă chiar când trec lipiți. Știe direcția, deci numără separat intrările și ieșirile. Pentru numărat o ușă este cel mai precis lucru de pe piață. Limita lui nu e precizia, ci câmpul: vede ușa, și numai ușa.
Se poate, dar cifra nu mai e de încredere pentru o zi anume. Telefoanele își schimbă singure adresa la fiecare căutare de rețea — iPhone și Android o fac din fabrică — deci același telefon apare ca zeci de aparate diferite. Omul cu Wi‑Fi oprit nu se numără deloc, iar trecătorul de pe trotuar sau șoferul oprit la semafor în fața vitrinei se numără. Rămâne utilă pentru tendințe mari, nu pentru conversia de marți.
Da, și fără asta cifra nu valorează mult. Numărul de vizitatori devine util abia când stă lângă numărul de bonuri din aceeași oră: raportul lor este conversia. Noi luăm bonurile pe ore din programul pe care îl aveți — casă de marcat, program de gestiune sau 1C — și le punem lângă cifra de la intrare, automat. Dacă nu se poate citi direct, se poate încărca un fișier zilnic.
Da, dacă vede intrarea și imaginea e destul de clară. Exact asta face Vizor: rulează pe camerele de supraveghere pe care le aveți deja, indiferent de marcă, și numără oamenii din imagine. Nu se montează aparat la ușă. Unde acoperirea nu ajunge — o intrare pe care n-o vede nicio cameră — se completează cu una‑două camere obișnuite.
Un contor de trecere îi numără, fiindcă nu are cum să-i deosebească: pentru el, orice trup care traversează linia e o cifră. Un vânzător care iese de zece ori pe zi se adună în statistică de zece ori, iar în locațiile mici asta strică vizibil conversia. Vizor recunoaște angajații pe care îi înregistrați dumneavoastră în sistem și îi scoate din cifra de clienți. Clienții nu sunt identificați niciodată.
Depinde de ce vede camera, și de aceea nu dăm o cifră unică pe site. O verificăm pe locația dumneavoastră: numărăm de mână câteva ore din zile diferite și punem numărătoarea manuală lângă cifra sistemului, ca să vedeți amândoi abaterea reală, nu una promisă. Verificarea asta face parte din pilot și se repetă până cifrele se așază.
Poate fi, dar nu în orice formă. Imaginile camerelor sunt date cu caracter personal, fiindcă oamenii din cadru pot fi recunoscuți după înfățișare, deci GDPR se aplică prelucrării lor; cifrele agregate care rezultă, din care nimeni nu poate fi identificat, nu mai cad sub regulament. Ghidul 3/2019 al Comitetului European pentru Protecția Datelor deosebește algoritmii simpli de numărare, mai puțin intruzivi, de tehnicile biometrice. Recunoașterea facială folosită de o firmă privată în scop de marketing sau statistic cere, în cele mai multe cazuri, consimțământul explicit al fiecărei persoane (art. 9), iar monitorizarea sistematică pe scară largă a unui spațiu deschis publicului cere o evaluare de impact (art. 35). În Republica Moldova aceleași reguli se aplică prin Legea nr. 195/2024.
Ne uităm la o poză din camera de la intrare și vă scriem, în 24 de ore, dacă se poate număra pe ea sau dacă vă trebuie altceva. Dacă răspunsul e „vă trebuie un senzor la ușă", vi-l spunem noi.